Mama
Tu, ființă dulce, blândă și suvă,
Ce sufletul pentru copil ți-l dai
Și inima îți este poartă-n rai,
Ți-ai da viața pentru prunci îndată...
Tu ești de Dumnezeu divinizată!
Te poartă îngeri în al lor alai.
Blândețea ta, măicuță, n-are margini,
Iar puritatea ta a dăinuit în veac.
Tu sufletul ți-ai rupe în bucăți,
Să-l dai etern la prunci și la nepoți.
Tu pruncilor, de veci, le dai credință,
Ești cea mai scumpă și mai blândă fință.
Chiar dacă-n păr acum ai ghiocei
Și anii bătrâneții te apasă,
Când ai nepoți și îi așezi la masă,
Zâmbești tăcut și-o lacrimă îți pică.
Îți amintești de anii lungi și grei,
Și parcă viața-ți este mai frumoasă.
Măicuță dragă, cinste și iubire!
Tu ești eterna noastră fericire...
poezie de Livia Mătușa din revista "Uniunea Artelor"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre copilărie
- poezii despre timp
- poezii despre religie
- poezii despre bebeluși
- poezii despre îngeri
- poezii despre zâmbet
- poezii despre viață
- poezii despre tăcere
- poezii despre superlative
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.