Război civil

Zadarnic raţiunea-mi se revoltă,

Şi mă sfărâmă-n sute de bucăţi;

Când stivui a instinctului recoltă,

Mă zbat sub munte de prejudecăţi...

Eu ştiu că viaţa-i crudă şi haină,

Când oropseşte câte-un biet destin,

Că oropsitul n-are nici o vină,

Dar mi-e, în suflet, cupă cu venin...

Un prunc cu cod imun deficitar,

Eu ştiu că nu-i prilej de-ameninţare;

Mi-o spune mintea, dar e în zadar,

În suflet teama instinctiv tresare...

Mai ştiu că pământenii-s toţi de-o mamă,

Chiar dacă pielea zburdă în culori;

În van ai minţii păzitori mă cheamă,

Căci sufletul mi-e claie de fiori...

Un vot au şi bogaţii şi săracii,

Şi-n conştiinţă-s toţi pe-acelaş rând,

Dar fără de hodină lucră dracii,

Şi false ierarhii strunesc în gând...

Cu toţii venerăm un Dumnezeu,

Constituit în maximă instanţă;

Acceptă mintea musulman, ateu,

Dar sufletul se ţine la distanţă...

Zadarnic raţiunea ţine pas,

Cu pravila preceptelor moderne,

Instinctul cântă cu vicleanu-i glas,

Cohorta de prejudecăţi eterne...

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!