Grădina casei de lângă Depou
Doamne, câte bazaconii îmi trec prin minte,
câte dorințe, de pildă, aș vrea să-mi aduci grădina casei de lângă Depou
și tramvaiul acela staționat într-un miez fierbinte de vară,
pictat cu moși, clopoței și brazi.
Scoate râsetele noastre de la naftalină,
să-mi spui cu tristețe câte din ele s-au astupat,
în dimineața care mână zarea supusă ca pe-o oaie,
m-aștept să fii la fel de tandru si hoț,
lumea din jur s-o ascunzi!
Cu ușurința cu care deschizi ouă Kinder s-aglomerezi magazinele, și cafenelele, și Parcul Romanescu,
încă de pe-acum te anunț că vreau o înghețată cu fistic și nu o copilărească așteptare.
Salbele nopților s-au rupt,
pe marmura rece s-au auzit spărgându-se stalactitele,
lovituri de berbec în creștetul aerului fac și-acum să-mi zornăie geamurile la toate cele patru cămăruțe.
Îți duc dorul mai ales când plouă,
dar mai am puterea să aștept o zi de gală
în care îmi voi deschide pieptul
în fața zorzoanelor de odinioară pregătite să tragă fără milă.
poezie de Camelia Buzatu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre oi
- poezii despre tristețe
- poezii despre tramvaie
- poezii despre râs
- poezii despre promisiuni
- poezii despre ploaie
- poezii despre pictură
- poezii despre parcuri
- poezii despre noapte
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.