Superman
Poate n-alerg ca glonțul de tare
Poate nu-mi trag puterea din soare
Poate n-am forță ca trenu-n mișcare
Când sunt lovit, poate că mă doare.
Poate nu pot să urc pe-o clădire
Poate c-aș vrea să dorm în neștire
Însă când tu ai nevoie de mine
Alerg ca săgeata ca să-ți fie bine.
Cu tine-aș sta noaptea, cerul să-l privesc
De toată tristețea să te izbăvesc
Și grijile tale să le-ndur cu tine
Și toată tristețea să o iau cu mine.
Nu sunt deștept, nici nu sunt faimos
Dar când îți văd zâmbetul frumos
E ca și cum marea-aș admira
Și Superman rămâne-n urma mea.
poezie de Ben Estrada, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Ben Estrada. [Vezi și următoarele:
- poezii despre zâmbet
- poezii despre tristețe
- poezii despre somn
- poezii despre noapte
- poezii despre mântuire
- poezii despre mișcare
- poezii despre inteligență
- poezii despre frumusețe
- poezii despre forță
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.