Libertate şi iubire

Ce dulce e iubirea la-nceput
Atunci când te alegi cu un sărut.
Când inimile împreună oftează,
Iar nodul este strâns şi nu cedează.
Dar nu uita, când curte faci cuiva
Iubirea-i fericire, dar şi inimă rea.
Când unii râd, tu poţi să-ţi pierzi iubirea
Când alţii plâng, tu poţi să-ţi uiţi trăirea.
Fiindcă iubirea vine ori mai zăboveşte
Aşa cum soarta noastră o doreşte.
Ea stă mai mult când este dojenită
Râde şi pleacă când e mulţumită.
Tu fă ca marea să devină calmă,
Şi fă ca crinul să miroasă-n palmă,
Şi fă ca plopul să nu mai tresară
Şi fă iubirea să nu mai dispară.
Iubirea e un foc ce dă să fie stins
Cu frumuseţe nouă el trebui reaprins.
Ale iubirii aripi în colivie pier
Numai în libertate se-nalţă pân' la cer.
Căci poţi opri albina să nu rătăcească
Şi guguştiucu-n ramuri să nu gângurească?
Aşa şi cu iubirea, în lanţuri încetează
Atunci când nodu-i strâns şi nu cedează.

poezie de Thomas Campbell, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!