* * *
timpul se voala în trecăt
era atât de întuneric în odaia goală
clipele fugeau, eu tăceam zăcând
într-o odaie tristă
eram beat, îngrozitor de beat
nu am înțeles, deci am rămas
am rămas eu cu ea sau cu sticla
era goală ea într-o odaie tristă
unde era sticla, căutam în gând
pe pereți atârnau gânduri răvășite
apoi a venit dimineața, zâmbeai
chipul suav l-am sărutat în zori
am alungat somnul ce izbea obosite pleoape
plecând în doi către noi
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre gânduri
- poezii despre întuneric
- poezii despre tristețe
- poezii despre timp
- poezii despre sărut
- poezii despre somn
- poezii despre dimineață
- poezii despre alcoolism
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.