Patria mea

patria mea între plâns de viori şi balade
biserici cu ziduri înalte între
case despuiate cu frigul înfipt în grinzi
şi-n ferestre
copii desculţi şi curţi mărunte
icoane roase devreme plângând la comandă
cutia milei la poartă
în curţi de mănăstiri vuiesc meghanuri

spitale neutre cu umbre de ceaţă
obosite de timp şi de boală
au fâlfâit de mort şi de pământ

trenuri cu mersul de melc aflat în prăbuşire
pe calea ce mâine posibil nu este
păduri cu verdict de plecare
fantome ghemuite în unghere pe străzi
cuvinte desfrânate în orele serii
premiate în poeme de juraţi fandosiţi

şi-o lună tăiată şi-o mare oarbă
tu într-o nevedere verticală
pereţi acoperiţi cu stele răsturnate
o rotire a orizontului crescând cât mai departe

mă smulg din prezenţa ce-o decapitez
mutând-o într-o altă culoare
sub umbra unui copac rămas în picioare

patria mea din care iau forma merelor
a frunzelor a păsărilor a vântului
patria mea din care iau cuvinte
te vreau schimbată
te vreau acasă

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!