De ce pe el îl îmbolnăvește ceea ce pentru alții....
De ce pe el îl îmbolnăvește ceea ce pentru alții
este leac? De ce este cartea
pe care și-un copil o poate înțelege
beznă pentru ochii lui? De ce este
limba vorbită de toată lumea
străină pentru el, incomprehensibilă?
Ziua care constituie prezentul
nu este și ziua lui, și chiar mai puțin noaptea,
câinele care latră pe-un teren sterp,
coapsa expusă
la colțul străzii de femeia pierzaniei,
țara îndepărtată cuprinsă de flăcări...
țărâna care refuzând prea adesea
devine deodată nefertilă
și sfârșește-n banalitatea unui fulger înghețat,
reflectat la nesfârșit în oglinda opacă a pământului.
poezie de Carlos Barbarito, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre câini
- poezii despre țări
- poezii despre vorbire
- poezii despre prezent
- poezii despre ochi
- poezii despre noapte
- poezii despre gheață
- poezii despre foc
- poezii despre femei
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.