Am să îți las atingerea
Viața e timp,
iar timpul nu există.
E unul dintre acele mituri
spuse de părinți copiilor,
inconștienți, de greșeală,
de neadevărul născocit
din dorință, sau mai mult neștiință,
arzătoare ca un pojar.
Eu voiam doar o șa și multe păpădii,
dar o satiră plouă indiferent,
încât stelele devin insomnii
și fumul curge pe ciment.
Se prăbușesc căile ferate din tunel.
Tună, iar trenul este amputat,
culeg soarele și mă văd prin el
sunt bucăți de ceas dereglat.
poezie de Antonio Mihai Vanț
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Antonio Mihai Vanț. [Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre viață
- poezii despre trenuri
- poezii despre stele
- poezii despre ploaie
- poezii despre minciună
- poezii despre insomnie
- poezii despre ignoranță
- poezii despre greșeli
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.