Mi-e drag
Mi-e drag de mine; niciodată
N-am agresat pe cineva
Și n-am pretins că-n lumea toată
Doar eu am drept de-a exista.
Ba, din părinți am învățat
Pe cînd, cuminte, de copil,
Eu am deprins a fi Bărbat:
Să nu fiu snob și nici umil.
La brîu eu port cu fală Daca
Și am deprins cu Decebal
S-o țin chiar fără teacă gata,
Scurtînd Barbarii la hotar,
Așa cum ne-a-nvățat Tomiris,
Regina Daciei Eterne,
Cînd l-a scurtat pe mîndrul Cyrus
În clipa gloriei solemne...
Eu știu, cu cremene și iască,
Să fulger, din amnar, scîntei
Și-n vatra veche strămoșească
Să ard, ca pe berbeci, mișei.
15 noiembrie 103 e. d./2019
poezie de Gheorghe Ungureanu
Adăugat de Jumanji
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Gheorghe Ungureanu. [Vezi și următoarele:
- poezii despre învățătură
- poezii despre oi
- poezii despre monarhie
- poezii despre graniță
- poezii despre existență
- poezii despre copilărie
- poezii despre bărbați
- poezii despre agresiune
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.