Ce simplu

Trăiesc abstract, în cercuri limitate
iubind frumos, frumosul mi-e cetate
mă doare-n pleoape sârg de filistini
ce nu-i lirism, ci karmă... de calini

Ce simplu l-am cinstit pe Eminescu
sau pe Nichita, Blaga, Minulescu
încât mă-ntreb: unde-s poeţii mei
îndrăgostiţi de oameni şi de tei?

Cât e de-ajuns cafeaua şi-un creion
să-ţi laşi pe-o coală sufletul, de Om
cernând prin mâini private de orgolii
fâşii de suflet, peste vremi, linţolii

Ajută-mi, Doamne, să-ţi citesc Poeţii
cu ochii inimii, de dragul frumuseţii
să văd prin artă, nudu-n, slovă lină
cu simplitate, cu decenţă şi lumină

Se duc trăirile profunde şi frumoase
metafora de-amorul artei cade-n plase
talentul ni se-adună-n cuib de cuiburi
mie mi-e dor, de zboruri, şi de ciuturi

Să nu mă laşi vreodată să-ţi greşesc
să mor de dragul meu, în mod grotesc
să uit să-ţi fiu, să dau fără să cer
decât un bob de rouă-n ochi stingher

Ajută-mi Doamne, să mă-ngropi onestă
cât tâmpla-i crezul ce mă manifestă
mă lasă-n veci să-ţi fiu îndrăgostită
când Poezia-i dor şi suflet şi ispită

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Votează! | Copiază!