Zilele din amintire

Vii şi pleci din amintirea acelor zile
în care iubirea
înconjura casa cu lumina zorilor.
Câteodată veşti despre tine soseau cu miros
de glicină, picurând de pe zid,
alteori împreună cu sunetul verii în scădere
lângă aurul obosit al sicomorilor.
Vii şi pleci. Când te întorci
câinele tău este primul care prinde de veste.
Auzindu-i lătratul, întotdeauna înţelegeam că
dragostea a ajuns, odată cu tine, la poartă.

poezie de Eugénio de Andrade, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!