Zilele din amintire
Vii și pleci din amintirea acelor zile
în care iubirea
înconjura casa cu lumina zorilor.
Câteodată vești despre tine soseau cu miros
de glicină, picurând de pe zid,
alteori împreună cu sunetul verii în scădere
lângă aurul obosit al sicomorilor.
Vii și pleci. Când te întorci
câinele tău este primul care prinde de veste.
Auzindu-i lătratul, întotdeauna înțelegeam că
dragostea a ajuns, odată cu tine, la poartă.
poezie de Eugénio de Andrade, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!

Nu sunt comentarii pïżœnïżœ acum. Ne-am bucura sïżœ vedem o primïżœ impresie despre textul de mai sus.