Am să vă spun vouă
Am să vă spun vouă,
celor care nu respirați,
dar atrageți trecerea timpului,
lăsați-vă trupul chezaș pentru găzduirea presimțirilor,
profețiilor și fluidelor destine,
părăsiți-vă gândurile la marginea oamenilor,
cei care încep acolo unde vă sfârșiți voi;
ridicați-vă prin pădurile de ființe,
prin munții trăirilor,
voi, cei care împietriți sunteți și nu urmați aerul,
apa sau curgerea amintirilor;
închinați-vă în catedralele din sângele versurilor,
deschideți uși în voi la fiecare bătaie a duhului
care vrea să intre prin gura voastră inexactă și
vrea să formeze ochi, inimă, vintre, plămâni.
Am să vă spun vouă, lucrurilor și nelucrurilor,
celor care așteptați îngândurați în gândurile mele,
neîncrezători în moartea voastră,
ridicați-vă și iubiți.
poezie de Simion Cozmescu din Cântecul măturătoarei de fluturi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre versuri
- poezii despre timp
- poezii despre sânge
- poezii despre sfârșit
- poezii despre religie
- poezii despre păduri
- poezii despre poezie
- poezii despre neîncredere
- poezii despre munți
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.