Umbra
Pe-o cărare din pădure,
M-am pornit cu pas agale,
Îs pornită după mure,
Având tocuri la sandale.
Și uitându-mă în urmă,
Am văzut era o umbră,
Am călcat o iarbă sumbră,
Ascunzându-mă de umbră.
Umbra îmi stătea tăcută,
Însă am văzut că suflă,
Am atins cu tocul tufa,
Ea dinnou e lângă tuflă.
Hotărâtă merg spre casă,
Văd dinnou mă urmărește,
Iau din vinul de pe masă,
Lângă mine se-nvârtește.
Eu mă culc și ea se culcă,
Și nimic măcar nu spune,
Nu știu când o să se ducă,
Am s-o pun la strâns alune.
Când în zori s-a luminat,
A sărit și ea din pat,
Și nici nu m-a salutat,
N-am văzut când a plecat.
Mă-ntreb, oare ce-a vrut,
Și de ce s-o fi pierdut,
Am să es azi în pădure,
Poate vine după mure...
27.06.2019
poezie de Ludmila Maciuga
Adăugat de Ludmila Maciuga
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Ludmila Maciuga. [Vezi poezii despre încălțăminte, poezii despre vin, poezii despre tăcere, poezii despre păduri, poezii despre prezent, poezii despre pantofi cu toc sau poezii despre lumină
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.