Noapte de noiembrie, Edinburg
Sunetele nopții, sunetele cuburilor de gheață-n pahar.
Bruma lipește pe-asfalt frunze moarte.
Aerul cafeniu fumegă la ferestrele magazinelor,
Încearcă ușile și se furișează mai departe.
Trag pe gât aspreala iernii. Impetuos, întunericul
Se aruncă peste locuințe. Ferestre cu ochi miopi.
Învăluite-n scame de bumbac cafeniu,
Lampadarele estompează stânci, agoniză-n gropi.
Plămânii mei înghețați sunt uscați ca frunzele
Strivite pe-alei. Ridic privirea, acolo, iată,
Un acoperiș înalt își desfășoară velele, la catargul prova
Flutură o stea căruntă și ferfenițată.
Lumea e-un urs zgribulit în bârlogul lui.
E ceva apropiat și confortabil în sforăitul nopții.
Iar afară, asemeni unor crizanteme,
Ceața răspândește-un parfum amar. Îl inspirăm cu toții.
poezie de Norman MacCaig, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre noapte
- poezii despre frunze
- poezii despre înălțime
- poezii despre întuneric
- poezii despre urși
- poezii despre sunet
- poezii despre stânci
- poezii despre păr cărunt
- poezii despre oftalmologie
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.