Rugul cărţii soarelui

Noaptea sfârşitului se odihnea peste lume
petalele sângelui
îmbrăcau urletul umbrei pustnicului
ce stătea de veghe pe ţărmul liniştii
atins de-un vârf de magie

şoaptele pianului pulsau o incantaţie
în sala balului dintre ape
păsările lunii gătite în penaj festiv
au coborât pentru valsul frunzelor
dansau
o ceaţă fumurie învăluia luciul apei argintate
lumina se stingea încet
în zbaterea aripilor sturzilor albaştri
din întunericul ce învăluia raza femeii

femeia ascunsese rugul durerii
în slovele cărţii soarelui
(ori în povestea celor zece clipe de nemurire)
iar cu literele negre
picta renaşterea fiilor şi fiicelor luminii
prin vibraţia muzicii
într-o dimineaţă de primăvară
umanitatea era astfel salvată de flăcările nepăsării
respira din nou rugul cărţii soarelui...

Aniversarea, un moment special, de bilanţ, un moment al oglindirii...
Azi vreau să vă mulţumesc din suflet pentru gândurile bune, pentru fiecare gest frumos ce mi-a luminat ziua, ce mi-a făcut-o frumoasă!
Un gând bun zboară spre voi, prieteni dragi şi elevi minunaţi!
Un Dar pentru voi, dragii mei, un Vals al celor 45 de clipe, petale şi viaţă...

poezie de Nicole Sere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!