Prăbușire
lui Karl Borromaeus Heinrich
Sub întunecatele arcade ale tristeții noastre
Seara se joacă îngerii cu umbra morților îngeri.
Deasupra iazului alb
Sălbaticele păsări au plecat.
Visând sub sălcii argintii
Obrajii noștri dezmiardă îngălbenite stele,
Apleacă fruntea trecutelor nopți.
Veșnic la noi se holbează înfățișarea albelor noastre morminte.
Liniștit se descompune aerul pe singuratice coline,
Zidurile goale ale tomnaticelor dumbrăvi,
Sub arcade de spini
O frate ne ridicăm limbi oarbe spre miez de noapte.
Comentarii
Poemul cu dedicația "Lui Karl Borromaeus Heinrich"1 are o varietate de opinii diferite. Puține dintre textele lui Trakl conține un "noi"("Cântec din Apus" și "Vina sângelui") care ar fi de menționat.
Dintre poeziile dedicate unei persoane aici se folosește "lui", nu ca în celelate "pentru".
Poezia este cunoscută în cinci variante diferite care se deosebesc mult unele de altele. Noi ne ocupăm de varianta "definitivă".
Ceea ce leagă toate elementele variantelor este strigătul "O frate". Publicată a fost varianta de față în volumul "Sebastian în vis", în secțiunea "Șapte cântece ale morții". Toate variantele au fost scrise in lunile ianuarie/februarie ale anului 1913.
"Fratele" este cu siguranță Karl Borromaeus Heinrich, căruia poezia i-a fost dedicată; adresarea este către congregația paralelă "Cântecului plecaților".
Heinrich a fost colaborator la revista literară "Brenner" și autor al mai multor texte religioase. Trakl a avut o legătură intensivă cu acesta ceea ce se relevă și prin cele două dedicații cât și prin răsfrângerea ideatică asupra câtorva texte ale acestuia.
Anxietatea este caracterizată în poezie prin imaginile atașate sau este caracterizată de "Sălbaticele păsări plecate". Aceasta poate poate fi o caracterizare a toamnei și a începutului iernii, ca un sfârșit, așa cum a fost menționat titlul "Prăbușire".
Prăbușirea este descrisă ca o situație permanentă și în mod paradoxal, ambii frați sunt morți, în morminte și totuși atinși de soartă ("Stelele"): "Visând sub sălcii argintii /
Obrajii noștri dezmiardă îngălbenite stele". Ca o prezență "Liniștit se descompune aerul pe singuratice coline" și "O frate ne ridicăm limbi oarbe spre miez de noapte".
NOTĂ
1 HEINRICH, KARL BORROMAEUS (1884 1938) scriitor german. Prieten apropiat al lui Trakl din 1912.
poezie clasică de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre poezie
- poezii despre muzică
- poezii despre moarte
- poezii despre îngeri
- poezii despre timp
- poezii despre noapte
- poezii despre alb
- poezii despre început
- poezii despre visare
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.