De profundis II

E-o mirişte pe care-o ploaie neagră cade.
E un copac maro ce singur stă acolo.
E-un şuierat de vânt ce-nvăluie colibe goale.
Ce tristă-i seara asta.

Dincolo de cătun
Blânda orfană adună ce-a mai rămas în urmă.
Ochii ei lucesc rotunzi şi aurii-n amurg
Şi poala ei râvneşte Cerescul Mir.

Când s-au întors
Păstorii au găsit dulcele trup
Putregăios în mărăcini.

O umbră sunt, departe de întunecate sate.
Tăcerea Domnului
Băut-am din al codrului izvor.

Pe fruntea mea metal rece păşeşte,
Păianjeni inima-mi caută.
E o lumină care mi se stinge-n gură.

Noaptea m-am găsit pe o câmpie,
Înţepenit de murdării şi praf de stele.
În aluniş
Răsunau din nou îngeri cristalini.

Comentarii

Prima strofă, cu acel "E-" repetitiv, aminteşte de textul poeziei "Enfance", (partea a treia) a lui Arthur Rimbaud din volumul "Les Illuminations" (1873-1875):

Au bois il y a un oiseau, son chant vous arrête et vous fait rougir.
Il y a une horloge qui ne sonne pas.
Il y a une fondrière avec un nid de bêtes blanches.

Cu opera lui Arthur Rimbaud (1854-1891) Trakl s-a confruntat din prima tinereţe, iar influenţele acestuia sunt extrem de vizibile în întreaga sa operă.
Cu toate acestea nu există preluări directe. De asemenea, în "De profundis" există o legătură cu "Enfance"(a lui Rimbaud) dar printr-o altă corespondenţă, mai subtilă.
Alături de repetiţia "E-"putem găsi imaginea de "orfană", descrisă de Rimbaud astfel: "Cette idole, yeux noirs et crin jaune, sans parents ni cour, plus noble que la fable, mexicaine et flamande"( "Acest idol, ochi negri şi păr galben, fără părinţi nici loc, mai nobilă decît în basme, mexicană şi flamandă"- trad. I. D.). De asemenea, putem citi "ochii negri" şi "părul galben" la Rimbaud, iar la Trakl "Ochii ei lucesc rotunzi şi aurii-n amurg". La Rimbaud citim "C'est el la, petite morte, derrière les rosiers"( "Este acolo, copila moartă, lîngă tufişul de trandafiri" – trad. I. D.) – iar versul corespunde la Trakl prin: "Când s-au întors / Păstorii au găsit dulcele trup / Putregăios în mărăcini". Este probabil ca Trakl să nu fi avut în faţă textul original a lui Rimbaud ci traducerea în germană a lui Karl Anton Klammer1.
Cu toate acestea putem găsi mai multe legături între cele două texte, fapt care nu ajută la descifrarea textului traklian. Cu siguranţă acest text este absolut original.
Titlul se referă la un citat din Biblie, Psalmul 130, care începe: "profundis clamavi ad in domine".
Acel "E-", dă o deosebită profunzime "Adâncului", din care provine plângerea, o imagine imbatabilă, o insuportabilitate a câmpurilor anormale, o ploaie neagră, un pom şi un vânt şuierător. Aici sunt problemele-cheie. Ne aflăm într-n Paradis gol, din care deja au fost alungaţi Adam şi Eva ("E-un şuierat de vânt ce-nvăluie colibe goale")!
În strofa a doua apare o persoană ca "Blânda orfană", caracterizează ca o călugăriţă: "poala ei râvneşte Cerescul Mir", dar, în strofa următoare, trupul orfanei este "Putregăios în mărăcini".
Mărăcinii, privind poemul lui Rimbaud, pot fi un mănunchi de trandafiri însă acei "mărăcini"(Rug Aprins) din poemul lui Trakl, apar în Vechiul Testament iar Dumnezeu va fi numit în următoarea strofă. Este oare Dumnezeul mort aici? El apare numai în mod indirect, drept "tăcerea Domnului", în care apare tânguitorul "Băut-am din al codrului izvor" (Psalmul 130).
Există multe legături Trakl-Rimbaud şi nu numai, ci în general şi în relaţia cu simbolismul francez!

NOTĂ

1 KLAMMER, KARL ANTON (1879 – 1959) – ofiţer de carieră şi poet. După 1910 devine un cunoscut traducător de literatură. Traduce atât din poezia lui Arthur Rimbaud cât şi din cea a lui Francois Villon, poeţi foarte importanţi pentru dezvoltarea poeziei germane, în special a celei expresioniste.

poezie de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefaţă şi comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Votează! | Copiază!