Capitularea nopţii

Asceto! Închide-mă în bezna ta, în cele
Stânci muntene, reci şi albastre!
Roua de sânge curge dintre astre;
Crucea se-nalţă-n licăriri de stele.

Violet rupsese guri, minciună
În cămăruţa ruinată, rece;
Joc auriu mai râde şi petrece,
Şi ultimului clopot limba îi mai sună.

Nor de lună! Cad îndurerate
Sălbaticele fructe noaptea pe pământ
Şi spaţiu-ntreg devine un mormânt
Şi vis se face brazda pe-nserate.

Comentarii

În această poezie, Georg Trakl ridică ritmul şi limbajul la un nivel accesibil în care sensurile pot fi schimbate şi preluate (întregul sens: V 12)
"Şi spaţiu-ntreg devine un mormânt / Şi vis se face brazda pe-nserate."
Sub această premisă el ridică numeroase întrebări de urmărire continuă: în poeziile lui domină limba sau limba este determinată de aspectele muzicale? Poate oare logica limbii sau a sensului înlocuite prin elemente muzicale? La o cercetare mai amănunţită stau atât elementele muzicale cât şi sunetul lucrării în centrul poeziei.
Pentru a realiza relaţia dintre reciprocitatea limbajului şi structurile muzicale, două poezii din diferite faze creative ale artistului sunt juxtapuse în mod conştient pentru a ţine seama de procesul creativităţii sale. O varietate de elemente muzicale pot fi găsite în poezie. Un singur sunet sau succesiunea anumitor sunete formează o melodie. Deşi limba nu este muzică în adevăratul sens al termenului, ea are totuşi un sunet propriu, determinat în special de folosirea şi combinarea vocalelor şi consoanelor.
Dacă ne uităm la geneza textului "Micului Concert", se pare că Georg Trakl face unele schimbări în poezie, dar cele mai multe se referă la ortografia cuvintelor, cum ar fi "Cad îndurerate/ Sălbaticele fructe noaptea pe pământ" (V. 9-10).
Efectele acestor schimbări asupra nivelului muzical sunt prezentate în analiza rimei şi a ritmului. "Stânci muntene, reci şi albastre/ Roua de sânge curge dintre astre".
"Capitularea nopţii" este dispusă în trei strofe a câte patru versuri, cu rimă îmbrăţişată care, cu excepţia asociaţiilor de asamblări, asigură stabilitate, în special în cadrul setării cadrelor individuale. Sunetul unificator al rimelor până la sfârşitul versurilor formează un element de structurare în poezie în care Georg Trakl foloseşte iambul catrenelor, care dă întregului poem o cadenţă feminină.
În combinaţie cu structura propoziţiei şi cu punctuaţia, "Capitularea nopţii" câştigă un ritm alert, pulsatoriu, care este întrerupt doar cu câteva excepţii; în primul rând în versul 8 (" şi ultimului clopot limba mai sună") şi în versul 12 ("Şi vis se face brazda pe-nserate").
Prin sincopări Trakl pune un accent care "cade" mai devreme decât ar fi fost anticipat, adică deviază de la sensul de bază. Astfel, în centrul poemului, există două accente, şi anume conceptele de linişte şi de Dumnezeu, "crucea" şi "jocul auriu" care determină o oprire în cursul prelegerilor. Pauza este susţinută suplimentar la nivelul punctuaţiei de punct la sfârşitul fiecărui catren, care necesită o cădere a intonării propoziţiei în curs şi transformă ruperea ritmului într-un spaţiu de respiraţie.

poezie de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefaţă şi comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Votează! | Copiază!