Pruncului Elis

Acesta ţi-e sfârşitul.
Elis, când mierla în pădurea neagră cântă,
Buzele tale beau albastra răcoare a stâncilor izvor.
Lasă, când fruntea-ţi firav sângerează
Străvechi legende
Şi-ale păsărilor întunecate mărturii de zbor.
Tu însă mergi în noapte cu paşi moi,
Cea-n care-atârnă struguri purpurii
Şi tu-n albastru braţele-ţi întinzi.
Un rug aprins răsună,
Mondenii ochi unde îţi sunt.
O, de cât timp ai murit, Elis.
Ţi-e trupul o zambilă
În care degetul de ceară un călugăr îşi cufundă.
O grotă neagră ni-e tăcerea,
Din care, rar, un animal blajin păşeşte
Şi-ncet el geana grea coboară.
Pe fruntea-ţi se prelinge neagra rouă,
Ultimul aur al stelelor căzute.

Comentarii
Acesta este, fără îndoială, unul dintre cele mai frumoase poeme dintre toate poemele lui Trakl; a fost ales de însuşi autorul pentru două selecţii de poezie şi anume "Poezii" şi "Sebastian în vis" (acolo, imediat după acest poem urmează poezia cu titlul "Elis"). Aceasta ocupă un loc special în autoevaluarea autorului. Astfel Rainer Maria Rilke1 îi scrie în 1915 lui Ludwig Ficker, după lecturarea volumului "Sebastian în vis": "înţelegem că împrejurările în care poate lua naştere un vis sunt unice şi irepetabile pentru sunete". Acest enunţ se aplică într-adevăr în mod special acestui text care pare a se fi ivit dintr-un vis plin de sunete. Cuvintele alunecă
aproape prea "netede"; în cele mai dulci melodii "declinul" devine un "act ritual". Astfel, dominaţia sunetelor împăciuitoare par a aluneca dincolo pragul Kitsch-ului admis.
Figura personajului Elis este legată de persoana minierului Elis Fröbom care a trăit în secolul al XVII-lea şi a cărui viaţă a fost prelucrată de E. T. A. Hoffmann2 (Minele din Falun, 1818) şi Hugo von Hofmannstahl3 ("Minele în Falun", 1906). Tânărul Elis Fröbom a murit într-n accident chiar în ziua nunţii sale şi abia decenii mai târziu a fost găsit cadavrul său intact. La Trakl acest lucru se intercalează cu figura lui Hyakinthos4 din mitologia greacă. Şi figura lui Endimion5 se reflectă în "ochii mondeni" (ca în "Muza serii" sau în motivul" peşterii, a golului). Acest lucru aduce la suprafaţă referirea la ceea ce putem numi "Pruncii mitologici". Aceasta poate fi interpretată şi ca fiind o "calamitate cosmică". În acest context textul devine lizibil ca o evocare a desfiinţării dintre sexe, o reîntoarcere într-o lume mitologică. Acum devine clară cât de subtilă este actualizarea: "
"călugăriţă" (ca în "Melancolie", de exemplu).

NOTE
2 HOFFMANN, ERNST THEODOR AMADEUS - E T. A.- ( 1776 – 1822) – a fost un scriitor german romantic de proză fantastică, jurist, compozitor, critic muzical. Povestirile lui au influenţat mult literatura secolului XIX.
3 HOFMANNSTHAL, HUGO VON ( 1874 – 1929) – dramaturg, poet şi eseist austriac. Exponent de valoare al modernităţii vieneze.
4 HYAKINTHOS – erou din mitologia greacă, un frumos spartan, iubit de zeii Apollo şi Zephiros.
5 ENDIMION (ENDYMION) – În mitologia greacă - un tânăr de o frumuseţe rară, păstor, vînător, sau rege. Legenda spune că a ales somnul veşnic pentru a rămîne pentru totdeauna tânăr. A fost iubit de Selena, zeiţa lunii, care venea la el în fiecare seară în timp ce dormea.

poezie de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefaţă şi comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Votează! | Copiază!