Lanul cu stele
Veneai să pui o floare în cuvânt,
Pe boltă-mi neplouare,
Și cel mai dulce fraged vânt
Acel de alintare.
De potolire-n atrii, cântul,
Când de înseninare nu-s,
Să iei în tine dor, avântul
Când mă preumblă vreun apus,
Acel cu buze însetate
De preamult scrum de zbor
De aripi nesăltate
Stropșind păreri, de-ogor.
Veneai să faci icoană din cuvânt
Prin macul pielii mele
Să-mbraci candelele-i în sfânt
Tocmai lanul de stele.
poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Cipriana Tanu. [Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre vânt
- poezii despre superlative
- poezii despre stele
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre icoane
- poezii despre flori
- poezii despre dor
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.