Real și ireal
Timpul dispare din mine
și-n locul lui apare o oglindă.
Mă văd
și nu-mi simt atingerea.
Sunt pe cât se poate de real,
dar, în același timp,
sunt pe cât se poate de ireal.
Când, uneori, arunc în mine cu o piatră
se sparge oglinda
si mi se amestecă viața cu moartea.
poezie de Gabriel Hasmațuchi din Puncte de fugă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Gabriel Hasmațuchi. [Vezi poezii despre timp, poezii despre viață sau poezii despre moarte
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.