Răsăritul
Văd în zare răsăritul
ce-nroșește orizontul,
unduirile măiestre,
îmi fac zările albastre,
soarele-l cuprind cu mâna
că nu se mai vede luna.
Cer frumos e dimineața,
când nu te cuprinde ceața
ș-uite așa e ziua mea,
vreau să-mi spui și tu ceva,
că te vreau la mine-n gând,
într-un dor de vise arzând,
închipuindu-mi chipul tău blând
și eu să-ți pot șopti în gând.
Vreau timpul să se oprească-n loc,
poate că eu azi am noroc,
să te cuprind cu zarea
și s-ascult cum răsună marea.
poezie de Eugenia Calancea (10 august 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre ziua de naștere
- poezii despre visare
- poezii despre prezent
- poezii despre noroc
- poezii despre mâini
- poezii despre gânduri
- poezii despre frumusețe
- poezii despre dor
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.