Clipa inocenta
Deunazi m-am trezit neputincios
In fata colii albe de hartie,
Pierdusem proprietatea de a scrie,
Slova nu-mi mai era de vreun folos
Trecem inot oceanul de cuvinte,
Fara a sti ce este sau ce sunt,
Slovele toate ma zgariau crunt,
In incercarea de-a-mi aduce aminte.
Dar eu paream pierdut de ani de zile
Prin nesfarsirea-ceasta far-de nume,
Sedeam la fel cum am venit pe lume,
Iar slovele-mi pareau stirbe senile.
Deodata iese din zenit solarul,
Soptindu-mi ceva molcom la ureche;
Orbit de frumusetea-I nepereche
Sunt incapabil sa ii primesc darul.
Poneste iar din sud a bate vantul,
E moale ca o binecuvantare,
Ridic privirea catre bunul soare,
Si-ncep sa-ngan in rand cu sine cantul.
poezie de Andrei Ghita (3 iulie 2008)
Adăugat de Andrei Ghita
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre zile
- poezii despre urechi
- poezii despre ocean
- poezii despre inocență
- poezii despre hârtie
- poezii despre cuvinte
- poezii despre cadouri
- poezii despre alb
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.