Zăresc iubirea
Flori albe în vis coboară-n miezul nopții,
Cu stele argintii în lumina dimineții,
Visând iubirea-n locul ce așteaptă
Și mireasma plăcută a zorilor ce se îndreaptă.
Cerul se zărește cu albastru imaculat,
Părul meu zboară în vântul neregulat,
Și ca o boare strigătul tău coboară,
În liniștea zorilor din această vară.
Te văd în zare cu-n buchet de flori
Și simt parfumul trandafirilor din zori,
Sufletul-mi saltă voios de fericire,
Când eu zăresc iubirea în a lui privire.
E așteptarea-n cea mai mare parte,
Când eu văd făptura lui aparte,
Cu calm și umilință-n glas,
Ce ne-aduce visul-n fiecare pas.
poezie de Eugenia Calancea (17 iunie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre zbor
- poezii despre vânt
- poezii despre visare
- poezii despre trandafiri
- poezii despre superlative
- poezii despre stele
- poezii despre păr
- poezii despre noapte
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.