Floare cu dor...
Mă uit la cer cu privirea-n gol
și zbor ușor alături de un stol,
încet ajung apoi într-un nor
și totul se transformă-n ploaie
de curge pe pământ șiroaie.
Mi-ar plăcea să fiu o floare,
dar aș vrea să fie mare,
parfumul ei tu să-l miroși,
iar eu când mă ridic să-ți văd ochii tăi frumoși,
părul meu să miroase-a viorele,
în cor să cânte păsărele
și unele frumos ciripesc,
ca eu de tine să-mi amintesc.
poezie de Eugenia Calancea (18 iunie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre frumusețe
- poezii despre păsări
- poezii despre păr
- poezii despre ploaie
- poezii despre ochi
- poezii despre muzică
- poezii despre flori
- poezii despre dor
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.