Puiul de căprioară
Copleșitorul codru în jurul meu cânta...
Sensibilă-n adâncuri, ardoarea-mi majestuoasă
În unduioase valuri de farmec mă-mbrăca
Și-un stol de turturele în fața mea se lasă.
Cu spinten salt și zvelte picioare statuare,
Un pui de căprioară țâșni în fața mea:
Părea-ngrozit - și-n mine văzuse o salvare,
Că-n urmă-i apăruse un lup ce mi-l gonea...
Ca un părinte bun care cu drag l-așteaptă,
Eu l-am prins drept în brațe, iar lupul a fugit.
Și-n clipa-aceea luasem decizia-nțeleaptă
Să-l țin mereu cu mine, căci mult l-am îndrăgit.
De-atunci, ieduțu-ajunse o mândră căprioară
Care mi-era ca umbra în oricare minut.
O răsplăteam adesea; și într-o primăvară
O luai să-și vadă locul în care s-a născut.
Pe când zburda prin codru, apare-un căprior...
Când l-a văzut, deodată spre el fugi-n extaz!
Zadarnic am chemat-o, pieriră spre-un ogor
Și m-a lăsat de-atuncea cu lacrimi pe obraz.
poezie pentru copii de Cristian Petru Bălan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lupi
- poezii despre timp
- poezii despre sculptură
- poezii despre salvare
- poezii despre păduri
- poezii despre primăvară
- poezii despre picioare
- poezii despre naștere
- poezii despre mândrie
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.