Poem diafan
îmi e dor de tine
băiat cu oase
de vânt
vorbele tale
vindecau
precum frunzele
de leandru
cu un zâmbet
luminai
universul nostru
de porțelan
astăzi
te-aș lua de mâna
să pășim împreună
printre ramurile
înalților arbori
unde îți aveai cuibul
de mătase și umbră
pe atunci
nu aș fi îndrăznit
dar acum
acum e târziu
și totul e permis
nu-i așa
în război
în dragoste
și în frică.
poezie de Maria Daniela Goea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zâmbet
- poezii despre vânt
- poezii despre război
- poezii despre prezent
- poezii despre poezie
- poezii despre mâini
- poezii despre iubire
- poezii despre frunze
- poezii despre frică
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.