Sonet asimptotic

Mi-e viaţa o spirală, de Tine-orînduită.
Vin din genuni şi neguri,
din mările amare.
Şi mă îndrept în cercuri curbate asimptotic
spre punctul arhimedic,
carele eşti Tu, Doamne.
Pe-orbite nesfîrşite se scurge a mea viaţă
Tronconic suferindă, spre punct arhetipal
Vertiginos alunec şi feeric străluce
Al meu profil angelic, şi iarăşi, iar şi iar
Mă-ntorc şi gem, cuvîntul
Prin sînge-mi curge rar.

Şi-n ultimul vîrtej al vremii rătăcite
Vreau să aud al ţipătului flutur.

sonet de Florin Dănuţ Necula
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!