Stanţă burgheză

Arta de a aşeza seara paharul de lapte pe noptieră
lângă cartea deschisă
se învaţă sau nu privind pe geam florile de măr, micii bulbi verzi până vezi
coaja sângerie, parfumată, a mărului.

Precum farmecul discret al caligrafului
care copiază scrisori de dragoste, cu tot cu greşeli şi desene.
Atunci când îi refaci în minte discursul erotic şi pui sau scoţi virgule
sau întinzi pe covor piciorul paralel cu al său, atât de prezent în absenţă.

Când loveşti uşor gura paharului precum o harpistă îşi acordează spinarea.
Când întorci pagina şi vezi în marile pierderi o mare prostie.
Când închizi cartea, scuturi paharul după spălare şi, cu spaimă adormi,
cu gândul la fericirea care te aşteaptă,
indiferentă şi egală cu sine.

poezie de Dorin Cozan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!