Ceaiul iertatului

Sorbeau lent din licoarea cu parfum de toamnă,
în liniştea amezii
tolăniţi pe canapelele din cafeneaua metareală.
Un "five'o'clock" cu straie de domni,
deşi fiecare dintre ei ar fi gustat
câte un pic de mizilic să îşi amintească...

În benzile desenate aş fi văzut
bule cu ideile ieşindu-le din cap,
dar acolo liniştea inimilor temperate,
a nărilor şi buzelor suave,
a calmului citadin din cartierul înstăriţilor,
a amiezii unui om scăpat de la muncă
căutând un motiv pentru a se odihni,
îi făcea să pară pur şi simplu fireşti,
în afara oricărei ordonări febrile
din intelectul vreunui sociolog retras...

Începea sordidul stand up lăuntric,
cât timp, noi şi ei, ne studiam tăcuţi
într-o ceaţă de quiproquo urban
deturnat în gâlceavă,
sfâşiind acest calm englezesc ritual
pentru un dram de balcanism tainic
în atmosfera invadată cu parfumul de toamnă din ceştile noastre...

Acolo a fost prima şi singura pace
coborâtă din istovire şi politeţe
între umbrele copacilor
opriţi eminescian să ne vadă...
să ne amintim...
să trăim...

poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!