Cum zbura pe stradă un rinocer

înainte de roată a fost câine
a trăit s-a gudurat a lătrat
şi a muşcat ca un maidanez
a mers cu coada în vânt
fudul cum nu a mai fost nimeni
până într-o zi
când a vrut să muşte
o roată de la o super maşină

pe deasupra străzii zbura
nu ştiu de unde un rinocer
avea o eşarfă albă şi pantofi sport
iar vântul se lovea monoton
de bătrânele porţi

s-a trezit dis-de-dimineaţă
tristă şi mahmură
roată la o roabă plină
de zgură
puţin cam descentrată
murdară de moloz
şi nu ştiu de ce
avea o poftă nebună
să-l muşte de popou
pe dobermanul vecinei aglaia
îmbrăcată uşchit
cu panglici mov
şi o beretă verde
adusă de pe vaporul
cu mustăţi şi lunetă

ce păcat, nu erai acasă
te dădeai în parc pe o trotinetă
frumoasă şi suplă ca o bicicletă
magazinele deja nu mai vor să-mi vândă timp
şi am nevoie urgent şi Doamne cât îmi e de frig

poezie de Petre Ioan Creţu din Recviem pentru o roată bolnavă mintal
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!