Târziul ceasului
Sensul golului dintre punctele forte
dispare-n retina ochilor
c-o boltă peste hăul durerii.
Fruntea încrețită în meditație
și greierii din urechile surde
îmi cântă trist în clipe de nesiguranță.
În glezne vântul disperării
îmi tremură pașii și lasă loc temerii,
dimineața, păsările fluieră cântece
la răspântii de drumuri necunoscute,
mâinile cu palmele tăiate de linii frânte
își dezvăluie destinul.
Cu privirile obosite
și lacrimi uscate pe obraz
aud tic-tacul din târziul ceasului,
aștept un semn al încrederii
în crucea pe care o port
pe umerii încovoiați de timpul trecut.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre muzică
- poezii despre încredere
- poezii despre vânt
- poezii despre urechi
- poezii despre tristețe
- poezii despre trecut
- poezii despre timp
- poezii despre păsări
- poezii despre prăpăstii
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.