Moshi_moshi

.. mă auzi?
începe el trăgând de volan
cât să nu calce o oaie cu accent celtic sau
vreun arici cu ideaţii suicide
te aud şoptesc eu -
o frunză lipită temporar de parbriz
expirăm îndelung şi ne ţinem puţin de mână
până trece ţipătul unei ambulanţe
în care funcţiile vitale sunt
două paralele la care
evoluează un suflet anonim

ce faci baby?
îmi alung o şuviţă de păr de pe frunte
am emoţii şi el habar nu are
evit un biciclist şi cuvintele mari
îi ascult vocea călcând prin mine cu
dosarele zilei sub braţ
amestec de adrenalină cu zaţ
aruncăm ce am terminat şi ce nu
prin oglindele retrovizoare
ca pe nişte cotoare de măr
împinşi de motor

apăs pe accelerator cât el opreşte
să ia lămâi şi cafea
aştept să termine o frază lungă despre
o întâmplare cu polonezi în Belgia
bancul cu doi narcisişti care intră într-un bar
verde galben roşu
îi fac din instinct şosete fular şi copii
apoi trec pe banda 1
îl sărut şi el habar nu are
(gândul i-ar aluneca brusc spre locul
în care toate filamentele se ating
şi am ucide oaia, ariciul)

ploaia ne spală identitatea în trafic
cuvintele capătă un singur sens
înghiţind silabe şi virgule
vântul de toamnă ne usucă buzele
... mai eşti?

habar n-am cum să-i spun că-l iubesc

poezie de Corina Gina Papouis
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!