În sfârșit
Ce bine vine liniștea într-o cameră, singură,
După cutii și străzi ticsite cu oameni.
O simt așezându-se în straturi succesive, sigură,
Pe ea și pe scopul urmărit, fără patimi.
Strat cu strat, spre supremul sentiment,
De împăcare a sinelui cu trupul,
Ce sălășluiesc atât de dement,
Separate. Și iată că timpul,
Pare că își recapătă sensul de bază
Și tu treci pe lângă el, utilizându-l,
Nu invers, într-o cursă doar de groază.
Dorința ți-o împlinește numai gândul.
Totul se mișcă în valuri, repetat
Și du-te-vino-ul relaxant intră-n tine,
Ca și respirația ce vine pe-nnoptat,
Cu genele somnului să îți curgă în vine.
poezie de Doina Cristian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre timp, poezii despre somn, poezii despre sfârșit, poezii despre relaxare, poezii despre gânduri, poezii despre groază sau poezii despre dorințe
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.