Patimă înmugurită
fără iubire nu aș fi fost om
în brațele ei am dobândit putere
înmugurită înflorită ca un pom
am captat lumină din mistere.
muguri de gânduri răsar în mine
rog vântul să nu îi doboare
ce dacă-i toamna zilele sunt senine
simt pe tâmple mângâieri de soare.
fără iubire nu știu să trăiesc
emoțiile mele străbat lumea întreagă
versuri în lumină și ție-ți dăruiesc
de tristețea neagră zilnic se dezleagă.
mă ning serenități din cerul amical
cu înălțări febrile pe extaz epocal.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre muguri
- poezii despre zile
- poezii despre vânt
- poezii despre viață
- poezii despre versuri
- poezii despre tristețe
- poezii despre toamnă
- poezii despre prietenie
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.