Construcţia durerii

Îmi amintesc şi acum valurile
cât munţii şi pocnetele,
disperarea, frica...

Îmi amintesc şi acum malul,
nisipul, mâlul şi sila...

Văd că prin ceaţă,
încă...

Simt spaima în tălpi
când ştiu cât
chin m-a adus...

Aici!

Rana se adapă din victimă
aşa cum soarele scade
în apus şi în dor
când văd fregatele
la ţărm...

Când bicele pocnesc,
vuiesc,
ca urgia atlantică
prin care
am fost...

Cântând pe ritmul
plesniturilor în praf...

Dulci au fost durerile
care te tânguiesc
pe ritmul corzilor...

Flacăra de spaimă şi viaţă
în care îţi căleşti
metalul preţios al libertăţii...

poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!