Pensionara
Apelată la cafea
De-un amic ce intreba
-Tu cu pensia cum stai?
Ai nevoie azi de bani?
Ea răspunde, glas șoptit:
-Am atât cât am muncit
Nu-i nici mult dar nici puțin,
Traiul eu decent mi-l țin
O mușcată in fereastră
Apă plată pe o masă
Sănătoasă doar să fiu
Cât e timpul de târziu...
Dar mi-e gândul la nepoți
Mi-aș dori să aibă toți
Bucurii in țara noastră
Că-i atâta de frumoasă
Să nu plece-n lumea largă
Să nu uite Marea Neagră
Nici Carpații noștri dragi
Nici pădurile de fagi
Nici cuptorul stins in vatră
Si nici merii din livadă,
Nici strămoșul ce-i in deal
Având nume Decebal.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Doina Bonescu. [Vezi și următoarele:
- poezii despre pensie
- poezii despre țări
- poezii despre timp
- poezii despre sănătate
- poezii despre păduri
- poezii despre prietenie
- poezii despre prezent
- poezii despre plată
- poezii despre negru
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.