Numele meu e Ana
Doamne
și stau într-un capăt de lume
undeva între limita de sus a plânsului
și limita de jos a sărăciei
nu scriu poeme să-mi măsoare semenii rănile
sau să mă jefuiască de bunătate
scriu că așa M-ai învățat
Tu
când mâinile se împotrivesc
simt cum cresc cuvintele
și din unghiile învinețite
țâșnesc începuturi
nu e ușor
dar timpul m-a obișnuit cu trecerile
când în țărâna mea e atâta zbucium
Tu mă întâmpini bucuros
cu brațele deschise
de parcă lumea
nu a mai avut
nicio zidire
până la venirea mea
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Vezi și următoarele:
- poezii despre învățătură
- poezii despre început
- poezii despre timp
- poezii despre sărăcie
- poezii despre poezie
- poezii despre plâns
- poezii despre mâini
- poezii despre limite
- poezii despre cuvinte
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.