O magistrală în Londra 2 A.M
Au spălat strada,
Iar acum lucește în lumina lămpilor;
Frig, lămpi albe,
Întinsă ca un râu pe care curg ape leneșe,
Cu dungi argintii și negre.
Coboară pe ea taxi-uri,
Unul,
Apoi încă unul,
Printre ele se aud șoapte și pași.
Vagabonzii picotesc sub pervazul ferestrelor,
Trecători noptatici se scurg de-a lungul trotuarelor.
Metropola e sordidă și sinistră,
Cu dungile ei argintii pe mijlocul străzii
Se mișcă lent,
Un râu care nu duce nicăieri.
De cealaltă parte-a ferestrei,
Luna despică,
Rotundă și clară,
O noapte sidefie, de culoarea unei prune.
Ea nu poate lumina orașul:
El e prea lucios.
El are lămpi albe
Și sclipiri reci.
Stau la ferestră și privesc
Luna.
E subțire și decolorată,
Însă eu o iubesc.
Cunosc luna,
Iar acesta este un oraș străin.
poezie de Amy Lowell,1874-1925, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre oraș
- poezii despre lumină
- poezii despre vagabondaj
- poezii despre timp
- poezii despre râuri
- poezii despre noapte
- poezii despre negru
- poezii despre lene
- poezii despre iubire
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.