Finalul umbrei
mă mulțumesc cu întunericul
să-mi întindă mâna firesc
la capătul zilei
spre ferestre închise
de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic în
atmosferă
de parcă nu m-ar fi orbit definitiv
cu ochii scoși
ulii despărțirii
să mă împrăștie
printre copaci bătrâni
mă mulțumesc cu pustiul
trimis împotriva mea fără mila
începutului
de fapt
te-am iertat din zorii plecării tale
multul nostru e puținul rămas
la plecare
doamne,
ce mulți sunt împreună
în rana asta a asfințitului
sângerând ireal
păstrează toamna pentru tine
eu mă mulțumesc cu puțin
să rămân spre finalul umbrei
să mă evapor
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre întuneric
- poezii despre început
- poezii despre ulii
- poezii despre toamnă
- poezii despre timp
- poezii despre sfârșit
- poezii despre ochi
- poezii despre mâini
- poezii despre mulțumire
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.