Romanţă

S-a poticnit o frunză-n zbor...
Ce-i pasă pomului de ea,
Când toate crengile îl dor
Şi îl aşteaptă iarna grea?

Cenuşa norilor grăbiţi
Pe câmp, pe deal şi peste noi
Apasă umeri gârboviţi
De boli, durere şi nevoi.

Mai stau un strop, să mă hodin
Cu gândul dus spre nicăieri
Vai, toamna asta-i doar suspin,
Melancolia fostei veri.

Aş vrea să tac, şi-aş vrea să-ţi spun,
Că drumu-i lung, păşesc domol
Pe-aici miroase a parfum
De must, gutui şi si bemol.

Tu vrei să mă ajuţi un pic...
Şi eu, de vrei, te-oi sprijini.
Ce poţi să-mi ceri, când n-am nimic?
Doar te-oi iubi şi te-oi iubi...

poezie de Carmen Pasat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!