Vine iarna

Nu e glumă... nu e toamnă,
A căzut zăpadă-aseară.
Stă Negoiu-n nemişcare,
E polei, venind si ploaie.
Transfăgărăşan ingheaţă
Si aşteaptă o povaţă.
Transalpina stă si ea
Intinsă ca o curea...
Drumul Regelui numită
Când frumoasă, când hulită.

Munţii mei cu vârfuri sure
Multi au vrut ca să vă fure
Ruşi si turci, austrieci
Si-au frânt aripi pe poteci.
Si acum, nu pot să tac...
Aţi văzut picior de dac
Ducând falnic un stindard
Lupul cu un şuierat
Ca să sperie străinii
De la vest veniţi cu spinii?

Nu e glumă... nu e toamnă.
Vine iarna cea vicleană.
Mulţi o văd nevinovată
In rochiţă albă toată
Cu mărgelele din brazi
Si cu ţurţuri in obraji
Lacrimile ingheţate
Si iubirile uitate...
Dornică de-mbrăţişare
Lângă focul din odaie.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!