Toamna se coc iubirile
Toamna se coc iubirile și ies din noi
În coșul burdușit cu stele șlefuite,
Miroase-a tescovină proaspătă-n butoi,
În biserici sunt păcatele sfințite.
În cazarma aripii înșeuată-n zbor
Munții se văd, zidire stătătoare,
În vârtejul inimii al meu cocor
E hrănit cu boabe îndulcite-n soare.
Gândul mi-l așează în caleașca veche
Și trecem bucuroși prin frunzele târzii,
Stelele s-adună pereche cu pereche
Ca să procreeze din lumini copii.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre stele
- poezii despre toamnă
- poezii despre religie
- poezii despre munți
- poezii despre lumină
- poezii despre iubire
- poezii despre inimă
- poezii despre gânduri
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.