Generalii
Generalii tatălui meu
Construiau poduri peste inimi,
Împachetau cuvinte
Cu care înălțau zmeie,
Trasau misiuni imposibile,
Complicau situații absurde
Le serveau soldaților
Spre soluționare.
Generalii tatălui meu
Nu se plictiseau niciodată,
Își alimentau creierele
Cu jocurile lor absurde
Cu povești pansate
Din care se întrezăreau portretele
Soldaților fideli.
Generalii tatălui meu
Trăiau prin faptele și poveștile lor
Ireale.
poezie de Nae Tudor Nemoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre armată
- poezii despre portrete
- poezii despre poduri
- poezii despre jocuri
- poezii despre inimă
- poezii despre imposibilitate
- poezii despre fidelitate
- poezii despre cuvinte
- poezii despre creier
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.