Desigur
desigur, povestea asta între mine și restul,
rămâne foarte diform încâlcită.
nu mi-am lămurit încă
nici degetele mereu schimbătoare
care bogat se încarcă cu duioasele nuanțe
pentru ca generos să te pot mângâia ulterior,
eu scufundat în taina nepriceperii vreodată.
demult într-o discuție cu aștrii
mi s-a desecritizat faptul
că unii au domiciliu forțat în fântâni
pe când alții se plimbă coerent
prin poala unui cer transpirat de emoții
de câte ori el ațipește pe vârfuri de brad.
e adevărat că la unii viața gâfâie ca un marfar
pe când la alții e un vis doar atins de suavitatea unei
orhidee obiectuală.
mai e e adevărat că și eu
m-am băgat într-o răsuceală de viață
unde numai se plânge-n largul logicii
ea îngrijitoarea de seară a marilor fixații.
niciodată sătul de lucrurile așa cum sunt...
anume că-s în freamăt pe arpegii de noi zări,
apropiat de mine m-am înstrăinat,
puțin mai încolo de mediocritate.
curajul e cu mine acuma
încât zdrobesc ritmul din intervalul grăbit de tine
și tâlhăresc noile clipe
cu atitudini de unsuroase gesturi
iar cu tunica îmbibată în negru,
ameninț întunecimea nebunilor
și-mi reînsprospătez clasamentul mângâierilor naive
într-o muzică cu membrane gri.
poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre visare
- poezii despre seară
- poezii despre ritm
- poezii despre plimbare
- poezii despre orhidee
- poezii despre negru
- poezii despre nebunie
- poezii despre naivitate
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.