Lache
Țăpos ca un cui
Licăre ca sabia,
Forfota ca vrabia,
Să-și păstreze taina lui.
Dintr-un ban face doi,
Cum vrei, galbeni și lei,
Descântând cu șoapte moi;
Și dintr-unul face trei.
Are un ciocan mut:
Bate și nu se aude.
Nicovala lui e ca de lut,
Și toate uneltele lui sunt crude.
Din metal face cocă, aluat,
Borșuri, scrum și rântaș.
Le scade după ce le-a adunat,
Le face gogeamite caș.
Le împănează cu safire,
Scurge, tescuiește și frige
Și scoate pentru chimire
Icre de aur, în linguri și pe cârlige.
Și, a mai zis și o rugăciune
Pe care-o știa numai el.
Dintr-un tăciune
A scos o beteală și un inel.
Din copaie
A tras cu mâna, de-a dreptul,
O vâlvătaie
Care i-a luminat fața și pieptul.
Pentru multele lui minuni,
Lache stă închis de opt ani și patru luni.
poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre vrăbii
- poezii despre religie
- poezii despre mâini
- poezii despre lut
- poezii despre lumină
- poezii despre lei
- poezii despre lactate
- poezii despre galben
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.