Floare de drum
Pe-o margine de drum, departe,
Ca un pribeag pierdut în lume,
Creștea o floare solitară,
Ce poartă cel mai dulce nume.
Înstrăinată-ntr-o mulțime
De ierburi și de grâne-nalte,
Părea batjocorită, moartă,
Uitată, printre celelalte.
Sub vântul ce trecea zburdalnic
Ea s-apleca tot spre pământ,
Precum o floare gânditoare
Ce plânge lângă un mormânt.
poezie celebră de Traian Demetrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vânt
- poezii despre uitare
- poezii despre superlative
- poezii despre singurătate
- poezii despre plâns
- poezii despre moarte
- poezii despre flori
- poezii despre batjocură
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.