Totul moare...
Totul moare...
Cu-atâta moarte-n jur,
Mai poți privi spre soare?...
Uneori, ca o coardă de liră,
Inima-mi tresare;
Aud, cumva, pașii tăi,
Venind pe cărare?...
De ce nu mai dau
Trandafirii în floare?...
De ce nu mai vor
Fluturii multicolori să zboare?...
De ce nu mai zburdă mieii
Printre mioare?...
De unde-atâta tristețe
Și-atâta lipsă de culoare?...
Cine-a rostit primul,
Cuvântul ucigător "UITARE"?...
Nu știa că uitarea
Ca flacăra arde și doare?...
Blesteamă-l, Doamne, pe cel ce-a făcut
Să dispară cuvântul "ONOARE"
Și și-a uitat jurămintele rostite,
Odată cu prima ninsoare!...
poezie de Ion Duduveică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre uitare
- poezii despre promisiuni
- poezii despre oi
- poezii despre tristețe
- poezii despre trandafiri
- poezii despre onoare
- poezii despre ninsoare
- poezii despre moarte
- poezii despre foc
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.