Pace vouă!

(IN MEMORIAM - Mamei mele, pe care am divinizat-o, Maria Duduveică)

Pace vouă
Şi fiţi bineveniţi!
Călători însetaţi
De lumina din slove;
De-am căpătat trecere
Înaintea voastră,
Rogu-vă,
Sub acoperişul cortului robului vostru
Să poposiţi.

Eu, cel ce vin
Din negura vremii,
Romantic vagabond,
Ca un boem,
În cale vă ies
Şi depun la picioarele voastre
Ofranda
Cuvintelor-flacără,
Cuvintelor-poem.

Veniţi, deci,
La ceas de odihnă,
Sub umbra acoperişului
Cortului meu.
Voi sluji vouă
Precum Avraam
Spăla picioarele
Îngerului-Dumnezeu.

Eu sunt
Cel ce sunt,
Zămislit de Duhul Sfânt,
Precum vasul pe roata olarului,
Din lumină
Şi din pământ.

Mi s-a suflat în nări
Suflare de viaţă
Şi sufletul meu,
Zăcământ,
De cuvinte aurifere,
S-a aprins
Precum
Luceafărul de dimineaţă.

Neobosit arheolog
Şi anticar
Am adunat în mine
Şi bune şi rele.
Am răscolit,
Deopotrivă,
În mâlul din mlaştini
Şi-n pulberea din stele.

Eu, robul vostru umil,
Imnuri de slavă-mpletesc
Din cuvinte
Mărgăritare,
Lăudând măreţia
Dumnezeirii
Dintre pământ
Şi soare.

Cu viersul meu
Despre duioase poveşti
De iubire,
Voi face
Să vibreze inimi,
Precum vibrează
Corzile unei lire.

Ascultaţi răbdători
Şi-am să vă cânt
Despre toate
Minunile
Dintre cer şi pământ.

Voi cânta,
Zile şi nopţi,
Tuturor,
Despre rău, despre bine,
Numai, rogu-vă -
Nu aruncaţi cu pietre
În mine!...

(Poem publicat pentru prima dată în paginile revistei "România Literară", de către Doamna Constanţa Buzea, căreia îi port profundă recunoştinţă!...)

poezie de Ion Duduveică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!